O întrebare directă pentru clasa politică și Biserica Ortodoxă Română: Cine mai are grijă de oamenii nevoiași din România?
Sunt Mihai Căldăraru, un om care a cunoscut suferința, lipsurile și greutățile vieții. În calitate de creștin și om al faptelor bune, vreau să adresez public, fără ocolișuri, câteva întrebări domnului Prim-ministru, membrilor Guvernului, domnilor miniștri, deputaților, senatorilor, secretarilor de stat, primarilor și tuturor celor care au avut și au puterea de a schimba în bine România.
Ce ați făcut, concret, pentru copiii săraci, pentru bătrânii abandonați, pentru persoanele cu dizabilități și pentru familiile care nu mai au ce pune pe masă?
Cine răspunde pentru oamenii vulnerabili care sunt uitați de autorități? Cine le oferă o masă caldă, cine le asigură un acoperiș deasupra capului și cine le redă demnitatea?
Și mai am o întrebare, de această dată adresată Bisericii Ortodoxe Române:
Ce face Biserica pentru credincioșii nevoiași, pentru bătrânii singuri, pentru copiii flămânzi și pentru familiile care trăiesc în sărăcie?
Vă spun sincer: din păcate, consider că se face mult prea puțin în raport cu nevoile uriașe ale oamenilor.
Știm să construim și să ridicăm catedrale impresionante, știm să investim în ziduri și clădiri, dar oare câți dintre cei care trec pragul bisericilor se întreabă dacă bătrânul de la colțul străzii a mâncat astăzi? Dacă acel copil dintr-o familie săracă are haine, încălțăminte și rechizite pentru școală?
Este dureros să vorbim despre credință, milostenie și iubirea aproapelui, în timp ce atâția oameni trăiesc în condiții greu de imaginat.
În România anului 2026, sărăcia nu este o poveste și nici o statistică fără chip. Este realitatea unor familii, a unor copii și a unor bătrâni care se luptă zi de zi pentru supraviețuire. Inclusiv lipsa grupurilor sanitare în locuințele din mediul rural rămâne o problemă gravă, care ar trebui să ne rușineze pe toți cei care pretindem că ne pasă de această țară.
Domnilor politicieni, România nu înseamnă doar funcții, privilegii, promisiuni și campanii electorale! România înseamnă oameni!
Nu mai putem accepta ca persoanele vulnerabile să fie uitate după fiecare campanie electorală. Nu mai putem accepta ca bătrânii să moară în singurătate, copiii să crească în lipsuri, iar persoanele cu dizabilități să lupte singure pentru drepturile lor.
Eu, Mihai Căldăraru, voi continua să merg printre oameni, să ajut atât cât pot și să spun lucrurilor pe nume. Nu am nevoie de funcții și nici de promisiuni politice. Am nevoie să văd fapte!
Pentru că o țară nu se măsoară în numărul de clădiri pe care le ridică, ci în grija pe care o poartă celor mai neputincioși dintre cetățenii săi.
Dumnezeu nu ne va întreba câte funcții am avut, câte discursuri am ținut sau câte clădiri am construit, ci câtă iubire am arătat aproapelui nostru și câți oameni aflați în suferință am ajutat.
Cu credință și respect pentru oamenii aflați în nevoie,
Mihai Căldăraru
Omul Faptelor Bune