Brâncovenii – o familie de sfinți

Creştinii ortodocşi îi sărbătoresc la 16 august pe Sfinţii Brâncoveni, care au murit pentru credința lor la Constantinopol, în 1714. Începând de anul acesta este pomenită ca Sfântă și doamna Maria Brâncoveanu, canonizată anul trecut.

La Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie brâncovenească, are loc astăzi proclamarea locală a canonizării Sfintei Maria Brâncoveanu.

Auzim deseori că politica este arta compromisului. Ca orice comportament uman, şi compromisul are o limită.

Constantin Brâncoveanu a demonstrat în secolul al 18-lea care este limita comprimosului – credința sa.

A fost domnul Ţării Româneşti între anii 1688 şi 1714 şi a murit ca martir la Constantinopol pentru că nu a vrut să renunţe la credinţa creştină pentru islamism.

Cum a ajuns în faţa acestei probe? După 26 de ani de domnie, a fost acuzat că a trădat Înalta poartă în timpul războiului dintre turci şi ruşi. Acuzarea i-a fost mijlocită şi de intrigile unor boieri care voiau pe altcineva în scaunul de domn. Brâncoveanu a fost arestat împreună cu familia şi închis în capitala Imperiului Otoman.

Constantin Brâncoveanu era un om cultivat: ştia greacă, latină şi slavonă. În timpul domniei a promovat tipărirea multor cărţi de cult atât pentru români cât şi pentru patriarhiile orientale aflate sub ocupație turcească. A fost ctitorul multor biserici şi mănăstiri.

Între ele se disting mănăstirea Hurezi, din judeţul Vâlcea unde şi-a săpat mormânt, precum şi Mănăstirea din Sâmbăta de Sus – judeţul Braşov. Toată această activitate în slujba Bisericii venea desigur din credinţa în Dumnezeu, o credinţă obişnuită, am putea spune, a unui conducător de ţară apropiat de Biserică.

Brâncoveanu a avut însă prilejul să-şi probeze puterea credinţei. La Constantinopol i s-a propus să treacă la Islam pentru ca el împreună cu cei patru fii şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu să rămână în viaţă. A ales moartea.

A rămas într-o cronică scrisă de secretarul său italian del Chiaro, încurajarea lui Constantin Brâncoveanu pentru fiii săi înainte de execuţie: „copiii mei, am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta; să ne mântuim cel puţin sufletul, spălându-ne păcatele în sângele nostru.”

Aceasta este limita compromisului, propria credinţă care înseamnă propria identitate spirituală.

Brâncoveanu a refuzat să-şi negocieze sufletul şi a murit ca martir. Din 1992 numele îi este înscris în calendarul ortodox la 16 august împreună cu al celor 4 fii Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu al sfetnicului Ianache.

Sfânta Maria Brâncoveanu

Prin canonizarea de anul trecut, Patriarhia Română a înscris-o în calendar, tot pentru ziua de 16 august, și pe doamna Maria Brâncoveanu, soția voievodului, care a fost eliberată după execuția familiei sale. Ea a recuperat rămășițele pământești ale soțului și fiilor săi și le-a îngropat în secret în ctitoria brâncovenească din București, biserica Sfântul Gheorghe Nou.

Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu a sprijinit activ ctitoriile religioase, fie prin ridicarea unor lăcașuri noi, fie prin restaurarea celor vechi.

Printre ctitoriile în care figura ca ocrotitoare se numără Biserica „Sf. Nicolae Dintr-o zi” din București și Mănăstirea Surpatele din județul Vâlcea.

Totodată, a încurajat educația și cultura, susținând școli, tipografii și biblioteci.

A sprijinit tipărirea de cărți în mai multe limbi și dezvoltarea artelor, punând bazele stilului brâncovenesc.

Împreună cu domnitorul, a creat o epocă de lumină spirituală și culturală.